roman de JOHANNA SPYRI
Capitolul III. La pășune
A doua zi de dimineață Heidi fetița munților se trezi în podul poleit de soare. Își aminti de întâmplările prin care trecuse cu o zi înainte, apoi își aminti de mătușa, care nu o lăsa să se joace liberă. O ținea numai pe lângă ea, ca să o poată supraveghea. Sări și se îmbrăcă, apoi fugi să își revadă noile prietene, Fulg-de-nea și pe Pestrița.
Bunicul îi spuse să poate să plece cu Peter și caprele la pășune. Până când Heidi se spălă, el îi umplu traista lui Peter cu pâine și cu brânză. Îi spuse apoi să aibă grijă de fetiță să nu cadă de pe stânci.
Copiii și caprele porniră să urce spre pășune. Heidi umplu poala șorțului cu flori. În timpul acesta Peter nu mai prididea să adune caprele zvăpăiate care se împrăștiau mereu.
Când ajunseră și turma se adună la un loc, Heidi se duse în mijlocul caprelor și se jucă cu ele. Peter așternu masa pe jos, o mulse pe Fulg-de-nea și umplu cana cu lapte cald, apoi chemă fetița la masă. Mâncară, iar ea îi oferi lui Peter o bucată mare de pâine și toată brânza. Băiatul mâncă pe săturate, bucuros de atâta mâncare cum nu mai mâncase el niciodată la o singură masă.
Deodată Peter sări și fugi după Pestrița. În căutare de iarbă mai fragedă, capra se apropiase prea mult de marginea prăpastiei. Băiatul se împiedică și căzu. Nu mai putu decât să o prindă de un picior, dar capra începu să se zbată. Heidi smulse un smoc de iarbă și i-l întinse. Capra salvată se liniști și se duse printre suratele ei.
Peter se ridică și luă biciul, ca s-o pedepsească pe Pestrița, dar Heidi îl rugă să n-o bată. Băiatul spuse că nu va pedepsi capra dacă îi va da și a doua zi porția ei de pâine cu brânză. Fetița promise că îi va da zilnic mâncarea ei, cu condiția să nu mai bată niciodată căprițele.
Se apropie seara. Soarele, la asfințit, colora totul în roșu strălucitor, ghețarul, cerul, stâncile, brazii. Heidi fetița munților, care nu mai văzuse așa ceva, crezu că a luat foc totul. Peter îi explică despre ce era vorba și apoi se întoarseră acasă.
Bunicul îi spuse să poate să plece cu Peter și caprele la pășune. Până când Heidi se spălă, el îi umplu traista lui Peter cu pâine și cu brânză. Îi spuse apoi să aibă grijă de fetiță să nu cadă de pe stânci.
Copiii și caprele porniră să urce spre pășune. Heidi umplu poala șorțului cu flori. În timpul acesta Peter nu mai prididea să adune caprele zvăpăiate care se împrăștiau mereu.
Când ajunseră și turma se adună la un loc, Heidi se duse în mijlocul caprelor și se jucă cu ele. Peter așternu masa pe jos, o mulse pe Fulg-de-nea și umplu cana cu lapte cald, apoi chemă fetița la masă. Mâncară, iar ea îi oferi lui Peter o bucată mare de pâine și toată brânza. Băiatul mâncă pe săturate, bucuros de atâta mâncare cum nu mai mâncase el niciodată la o singură masă.
Deodată Peter sări și fugi după Pestrița. În căutare de iarbă mai fragedă, capra se apropiase prea mult de marginea prăpastiei. Băiatul se împiedică și căzu. Nu mai putu decât să o prindă de un picior, dar capra începu să se zbată. Heidi smulse un smoc de iarbă și i-l întinse. Capra salvată se liniști și se duse printre suratele ei.
Peter se ridică și luă biciul, ca s-o pedepsească pe Pestrița, dar Heidi îl rugă să n-o bată. Băiatul spuse că nu va pedepsi capra dacă îi va da și a doua zi porția ei de pâine cu brânză. Fetița promise că îi va da zilnic mâncarea ei, cu condiția să nu mai bată niciodată căprițele.
Se apropie seara. Soarele, la asfințit, colora totul în roșu strălucitor, ghețarul, cerul, stâncile, brazii. Heidi fetița munților, care nu mai văzuse așa ceva, crezu că a luat foc totul. Peter îi explică despre ce era vorba și apoi se întoarseră acasă.
* * *
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !