LA MEDELENI (13)

de IONEL TEODOREANU

Volumul 2. Drumuri 

Partea a treia

Capitolul 2. Rodica

Dănuț este constrâns la Medeleni să nu aibă de-a face decât cu Rodica. Olguța, șofer și prezident de onoare în același timp, umbla cu săptămânile cu tatăl său pentru treburile ”Clubului burlacilor”. Monica stătea permanent retrasă în camera ei, Mircea stătea liniștit și discret în a lui, iar Puiu era prea copil.

Cei doi încep un joc al sărutărilor și întâlnirilor de noapte, când Rodica vine mereu la Dănuț, cu pretextul de a cere o carte sau altele. Dănuț o tachinează și o înfurie, până când ajung la trântă, dar nici unul nu pune suflet în această legătură, nici vorbă de iubire, nici chiar trupul în întregime, ceea ce îl face pe Dănuț să recurgă la serviciile Sevastiței.

Într-un moment unic de inspirație, Dănuț scrie un poem în versuri albe, ușor autoironic, declarându-se frate cu motanii în ceea ce privește iubirea. Tocmai atunci sosește la Medeleni cu trăsura o subretă a Ioanei Pallă. Aduce o scrisoare în care Ioana îl informează că Adina e la moșia Sălcii și îl invită acolo. Adina adăugase și ea două vorbe de iubire, iar scrisoarea era însoțită de un dar de la ea, un caiet florentin, îmbrăcat în scoarțe de piele moale și frumos gravată. Dănuț scrie o scrisoare în care refuză darul și invitația și justifică refuzul cu versurile poemului său, pe care le scrie pe prima pagină a caietului.

Odată, Puiu, care se hârjonea ziua prin livadă cu prea disponibila Rodica, vrea să încerce asta și noaptea. Se duce în camera Olguței, în care dormea și Rodica. Olguța era plecată de la Medeleni cu domnul Deleanu. Puiu are surpriza de a nu o găsi pe Rodica în cameră. Furios, crede că e la Mircea în cameră, fiindcă Rodica cocheta și cu el. Trecând însă pe sub ferestrele lui Dănuț, o aude vorbind și râzând cu acesta.  Furios, Puiu se repede și îi spune tot într-o scrisoare Olguței, scrisoare pe care o duce a doua zi la gară, în speranța că așa o va aduce odată pe Olguța acasă. Tot așteptând-o pe Olguța, Puiu se ceartă în livadă cu Rodica, aceasta îl pălmuiește, iar el o răstoarnă pe iarbă.

Când nimeni nu-i mai aștepta, Olguța și tatăl ei sosesc, cu automobilul plin de daruri. Domnul Deleanu îi oferă soției sale darurile, in timp ce Olguța se duce val-vârtej în camera fratelui său. Îl întreabă pe Dănuț dacă e adevărat că Rodica vine în fiecare noapte în camera lui, dacă el o iubește, dacă Rodica îl iubește pe el. Când aude răspunsurile, scârbită și revoltată că toate astea s-au petrecut sub ochii Monicăi, se repede în livadă.

Rodica o întâmpină bucuroasă, iar Olguța nu arată nimic din ceea ce simțea. O pune pe Rodica să își facă repede bagajele ca să o ducă la Iași cu automobilul, acasă la ea, sub pretextul că mama ei voia să o mărite cu un tânăr frumos și bogat. Ajunse la Iași, îi spune că o amăgise, că mama ei nu o chemase să o mărite. Rodica întreabă de ce a adus-o atunci, iar Olguța îi răspunde net că i-a venit vremea să se mărite și la Iași are de unde alege.

Venise toamna. Cu gândul la apropiata plecare, înapoi la școală, în clasa a opta, ultimul an de liceu (astăzi clasa a douăsprezecea), Dănuț își amintește de vacanța mare a anului trecut, când primise de la Monica două caiete, pentru creațiile lui. El nu scrisese nimic, ocupat cu Adinele, Ioanele, Rodicele. Îi trimite caietele neatinse Monicăi și un bilet în care își cere iertare. Monica îi trimite înapoi caietele și un bilet în care arată că nu e supărată pe el și îl așteaptă oricând. Iar caietele, poate le va folosi la București.

* * *

Urmează La Medeleni (14)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !