MACBETH. Povestire pe scurt (1)

tragedie de WILLIAM SHAKESPEARE

Adăugați o legendă

Macbeth era un nobil înrudit îndeaproape cu regele Scoției, Duncan cel Blând. Pe când se întorcea de la o luptă, împreună cu nobilul Banquo, le ieșiră în cale trei vrăjitoare. Una îi vorbi lui Macbeth dându-i titlul pe care îl avea, than de Glamis. A doua îi spuse than de Cawdor, rang ce nu îi aparținea. Cea de-a treia îl salută, spunându-i că în curând va fi rege.

FRUMOASA ÎN BLĂNIȚĂ DE PISICĂ (1)

basm de Joseph Jacobs

Cândva, un gentilom bogat și mândru avea tot ce își dorea. Nu avea însă un fiu care să-i ducă mai departe numele și să-i moștenească averea. După mulți ani soția îi născu o fetiță, spre marea lui supărare. Atât de rău se înfurie încât nu voi niciodată să se uite la fetița lui, cu toate că era frumoasă și veselă.

UN YANKEU LA CURTEA REGELUI ARTHUR. Povestire pe scurt (9)

roman de Mark Twain

Capitolul XV Povestea Alisandei

Yankeul îi cere fetei să continue povestea începută despre cavalerii Gawaine și Uwaine. Alisanda povestește într-un limbaj arhaic și cu lux de amănunte. Cavalerul nu poate fi atent. Mintea îi fuge la o telefonistă pe care o cunoștea și o îndrăgea.

FLACĂRA ALBASTRĂ. Povestire pe scurt

basm de FRAȚII GRIMM

A fost odată un oștean care a slujit cu credinţă mult timp în oastea împăratului. Când fu slobozit din armată nu căpătă nici un ban şi plecă foarte supărat. Rătăcind la întâmplare, seara ajunse într-o pădure, la casa unei vrăjitoare. Baba îi dădu ceva de mâncare, dar îi ceru ca a doua zi să îi sape grădina, în ziua următoare să aducă un car cu lemne din pădure, iar a treia zi să scoată din puţ un opaiţ cu flacăra albastră, care îi căzuse acolo.

Oşteanul săpă şi aduse lemnele. A treia zi baba îl coborî pe oştean cu o funie în puţ. Oşteanul găsi opaiţul cu flacăra albastră care nu se stingea niciodata. Vrăjitoarea îl trase sus.

IVANHOE. Povestire pe scurt (19)

roman de WALTER SCOTT

Capitolul 35

Isaac din York merge spre așezământul templierilor din Templestowe. În drum, se oprește la un medic coreligionar de-al său, Nathan ben Israel. Îi spune că merge acolo ca să negocieze eliberarea fiicei sale, Rebecca. Nathan se sperie, căci sosise la Templestowe căpetenia ordinului templierilor. Marele Magistru Lucas de Beaumanoir era vestit pentru cruzimea lui față de evrei.

PASĂREA ADEVĂRULUI. Povestire pe scurt (2)

Vrăjitoarea veni iar și o învăță pe fată să ceară fratelui ei o ramură din Stejarul de Aur. Dacă o va sădi în grădină, a doua zi va avea în locul ei un stejar minunat. Frunzele lui de aur vor cânta fiecare alt cântec.

PASĂREA ADEVĂRULUI. Povestire pe scurt (1)

Poveste spaniolă din volumul ”Povești de aur” de Nicolae Batzaria

Trei surori stăteau de vorbă în curtea casei lor sărăcăcioase și spuneau cu cine ar dori să se mărite. Nu știau că le aude chiar regele. Cea mai mare ar fi vrut să-l ia de bărbat pe bucătarul regelui, ca să poată mânca cele mai bune mâncăruri. Cea mijlocie l-ar fi vrut pe cofetarul regelui, ca să poată să mănânce toată ziua prăjituri. Cea mai mică și cea mai frumoasă dintre surori ar fi dorit să se mărite chiar cu regele. Ea i-ar fi dăruit doi copii, un băiețel viteaz și o fetiță frumoasă.

SCĂPĂRĂTOAREA. Povestire pe scurt (1)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

     

Un soldat venea pe drum de la război și s-a întâlnit cu o vrăjitoare. Ea i-a cerut să coboare în pământ prin scorbura unui copac și putea să ia câți bani dorește. În schimb, el trebuia să-i aducă de acolo o scăpărătoare (amnar; obiect din cremene + oțel + iască, cu care se scapără pentru a produce scântei și a aprinde un foc).

      Vrăjitoarea i-a mai spus soldatului că va ajunge într-o încăpere mare, în care sunt trei uși ce dau în trei odăi. În fiecare odaie va găsi o ladă, iar pe ladă va ședea un câine cu ochii mari. Primul va avea ochii cât niște farfurioare, al doilea - cât niște roți de moară, iar al treilea - cât niște turnuri. Să ia fiecare câine și să-l așeze pe șorțul ei, apoi să ia câți bani dorește din lada respectivă.

LEBEDELE. Povestire pe scurt (3)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

Eliza a lucrat toată noaptea ca să scape lebedele, frații ei, de vrajă. A doua zi,  prima cămaşă era gata. Când să se apuce de a doua, în peșteră intrară craiul acelei ţări cu tovarăşii lui, plecaţi la vânătoare. Eliza şi-a ascuns mâinile sub şorţ. Craiului i-a plăcut atât de mult frumuseţea ei, încât a dus-o la palat şi a hotărât să o ia de soţie.

CRĂIASA ZĂPEZII. Povestire pe scurt (2)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

III. Grădina femeii care ştia să facă farmece

Toţi cei de acasă plângeau după Karl, crezând că a murit. Nimeni nu știa că l-a răpit Crăiasa Zăpezii. Primăvara, când au sosit razele de soare şi rândunelele, Gretchen le tot spunea că băiatul a murit şi ele răspundeau de fiecare dată că nu cred.

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (6)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Marele Oz

La palatul de marmură verde cu smaralde li se spuse că Vrăjitorul din Oz îi va primi pe rând, câte unul pe zi. De aceea urma să locuiască la palat timp de câteva zile, fiecare într-o altă cameră. A doua zi dimineață Dorothy fu condusă la vrajitor. Un dregător îi spuse că Marele Oz acceptase să îi primească după ce aflase că ea poartă pantofii fermecați și că are un semn luminos în frunte.

HANSEL ȘI GRETEL

basm de FRAȚII GRIMM

A fost odată un tăietor de lemne care avea o nevastă rea la suflet şi doi copii. Pe băiat îl chema Hansel şi pe fată o chema Gretel. Familia era foarte săracă. Bietul tăietor de lemne îşi pierduse somnul gândindu-se cum să facă rost măcar de pâinea cea de toate zilele.

Într-o seară, nevastă-sa îi spuse să meargă cu toţii a doua zi în pădure şi să lase copiii acolo. Bărbatul nu se învoi. Femeia se puse pe capul lui şi nu se lăsă până când nu zise ca ea.

Cei doi copii nu adormiseră, căci foamea nu îi lăsa. Auziră tot şi Gretel începu să plângă încetişor. Hansel îi promise că va găsi el o scăpare.

POVESTEA PORCULUI (2)

basm de ION CREANGĂ

După vreo două săptămâni, fata împăratului se duse să își vadă părinții. Împăratul o învăță să fie cuminte. Împărăteasa, când ieșiră numai ele în grădină, îi spuse să ardă pielea de porc noaptea, când bărbatul ei doarme. Așa făcu, deîndată ce se întoarse acasă.

Mirosul grozav de șorici ars îl trezi pe bărbat. Ea se trezi cu mijlocul încins cu un cerc de fier. El, întristat, îi spuse că numai când îi va pune mâna în jurul mijlocului va putea să nască pruncul din ea. Îi mai spuse că îl cheamă Făt-Frumos și că îl va găsi la Mănăstirea-din-Tămâie. Dispăru apoi într-un vârtej grozav de vânt.