DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (32)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA a II-a

Capitolul XLIX

Despre ceea ce i s-a întâmplat lui Don Quijote cu scutierul său Sancho pe când făceau calea întoarsă către satul lor

Don Quijote era tare supărat că fusese învins de Cavalerul Albei Luni. Totuși, el avea și bucuria că Sancho se hotărâse să-și tragă bicele promise pentru dezlegarea de farmece a Dulcineei. Cavalerul îi promise lui Sancho chiar și niște bani pentru asta, așa că scutierul spuse că în noaptea aceea își va îndeplini promisiunea.

DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (17)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA a II-a

Capitolul IV

Unde Sancho Panza răspunde la îndoielile și întrebările lui Samson Carrasco, împreună cu alte întâmplări vrednice de a fi cunoscute și povestite

După ce mâncă, Sancho Panza reveni la Don Quijote și reaminti că măgarul îi fusese furat de unul dintre osândiții eliberați de cavaler. Îl recăpătase apoi când hoțul le apăruse întâmplător în cale și fugise speriat. Cât despre suta de galbeni, fusese cheltuită în folosul lui, al nevestei și copiilor. Numai datorită acelei sume îndurase liniștită nevastă-sa drumurile bătute de Sancho în slujba lui Don Quijote.

DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (16)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA a II-a 

 Capitolul I

Despre ceea ce vorbiră preotul și bărbierul cu Don Quijote despre boala lui

După a doua întoarcere a lui Don Quijote, preotul și bărbierul stătură deoparte vreo lună de zile. Nu voiau să-i dea prilej cavalerului să-și amintească toate prin câte trecuse. Țineau, totuși, legătura cu nepoata și jupâneasa. După un timp, ele spuseră că stăpânul casei dădea semne că și-a revenit în minți.

DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (3)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA I 

Capitolul 5 

Unde continuă povestirea nenorocirilor cavalerului nostru

Zăcând în țărână, Don Quijote nu găsi de făcut altceva decât să-și amintească o ispravă dintr-un roman cavaleresc, ce i se păru că seamănă cu întâmplarea lui.

PIELE DE MĂGAR. Povestire pe scurt (2)

basm de CHARLES PERRAULT

Disperată, nepoata se duse din nou la zână. Aceasta îi spuse să își ia cele trei rochii, să se înfășoare în urâta și murdara piele de măgar, să se mânjească pe față și să fugă în regatul vecin chiar în noaptea aceea.

PIELE DE MĂGAR. Povestire pe scurt (1)

basm de CHARLES PERRAULT

Era odată un rege care o iubea foarte mult pe regina lui. Ei aveau de toate la curtea lor, chiar și un măgar care părea obișnuit. Era acoperit cu piele de măgar ca toți măgarii, dar făcea bani de aur. Numai copii nu aveau regele și regina. O creșteau însă pe una dintre nepoatele reginei. Nepoata îi semăna atât de mult că nu ai fi zis că sunt mătușă și nepoată, ci mamă și fiică. (Unii spun că, totuși, fata era fiica lor, nu nepoată).

Într-o zi regina căzu la pat. Era atât de rău bolnavă, încât nu-i găsiră leacul niciunul dintre doftorii și vracii aduși la căpătâiul ei.

HAGI TUDOSE. Povestire pe scurt (1)

nuvelă de BARBU ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA

I.

La biserica "Sfânta Troiţa", pe partea stângă a Şoselei Vitan, erau câţiva bătrâni nelipsiţi de pe acolo, mândri tare de biserica lor şi de picturile ei de pe dinăuntru şi pe dinafară. Când apărea câte cineva care nu era de-al locului, începeau să-i ceară părerea despre biserica lor.
Dacă pe trecător îl împingea păcatul să zică ceva de sfinţii uscaţi şi drepţi de pe ziduri, pe dată răspundeau în vârful limbii că numai sfinţii lor sunt sfinţi adevăraţi, nu ca aceia de astăzi, cu ochi de om, cu mâini şi picioare tot de om obişnuit.