PITICUL NAS LUNG. Povestire pe scurt (2)

basm de WILHELM HAUFF

Iacob visă că baba l-a transformat în veveriță și l-a pus să o slujească. Întâi fu lustragiu și lustrui papucii din coajă de nucă de cocos. Cam după un an fu trecut la altă muncă. Împreună cu alte veverițe prindea firicele de praf din soare, le cerneau și apoi din ele se făcea pâine pentru babă. După alt an, trecu între slujitorii care strângeau roua de pe trandafiri ca să adune apă de băut pentru bătrână.

ZÂNELE. Povestire pe scurt

basm de CHARLES PERRAULT

A fost odată o femeie văduvă care avea două fete. Fata cea mare semăna leit cu mama sa. Era urâtă și răutăcioasă din cale-afară. Fata cea mică semăna cu răposatul tată. Era bună și blândă și frumoasă foc.

Mama o iubea numai pe fata cea mare, cea care îi semăna. Pe ea o alinta și o ferea de muncă, în timp ce fata cea mică făcea toate muncile grele din casă. De două ori pe zi se ducea și aducea apă de la fântână cu ulciorul.

Într-o zi, fata tocmai se îndrepta spre casă, cu ulciorul plin. Deodată îi ieși în cale o femeie bătrână și zdrențăroasă care îi ceru puțină apă de băut.

PIELE DE MĂGAR. Povestire pe scurt (2)

basm de CHARLES PERRAULT

Disperată, nepoata se duse din nou la zână. Aceasta îi spuse să își ia cele trei rochii, să se înfășoare în urâta și murdara piele de măgar, să se mânjească pe față și să fugă în regatul vecin chiar în noaptea aceea.

FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ. (2)

basm de CHARLES PERRAULT

Orice încercare de a o trezi pe frumoasa prințesă fu zadarnică. Sosiră regele și regina și își amintiră de cele spuse de zânele ursitoare. O culcară pe prințesă într-o odaie frumoasă și o chemară pe zâna cea bună.

PRINȚUL BROSCOI. Povestire pe scurt

basm de FRAȚII GRIMM

În vremuri îndepărtate trăia un împărat ce avea mai multe fete frumoase. Cea mai mică era însă cea mai frumoasă dintre ele.

PORCARUL. Povestire pe scurt

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

Odată, un prinț sărac, dar frumos și vestit, se hotărî să se însoare. A ales-o chiar pe fata împăratului și s-a gândit să-i trimită întâi niște daruri alese.

    Pe mormântul tatălui prințului se afla un trandafir care înflorea numai o dată la cinci ani. Făcea o singură floare, care mirosea atât de frumos încât cine îl mirosea uita de toate grijile sale.

MICA SIRENĂ sau ZÂNA MĂRII (1)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

Departe, în largul mării, în apa albastră şi adâncă, se afla palatul împăratului mării. Împăratul avea şase fete, frumoasele domniţe ale mării, cu trupul terminat în coadă de peşte în loc de picioare.

Toată ziua sirenele, zânele mării, se jucau prin palat sau în grădina cu copaci roşii şi albaştri din faţa palatului. Fiecare îşi avea în grădină un loc numai al ei. Surorile adunau acolo lucruri ciudate de prin corăbiile care se scufundaseră. Cea mai mică dintre ele era şi cea mai frumoasă. Ea nu pusese pe locul ei decât o statuie de marmură albă, ce înfăţişa un băiat frumos.

PRINȚESA ȘI BOBUL DE MAZĂRE. Povestire pe scurt

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

A fost odată un prinț care voia să se însoare. Dar nu voia să se însoare decât cu o prinţesă adevărată şi nu a găsit în toată lumea ceea ce voia el.
Tocmai când se întorsese acasă şi era foarte necăjit, într-o seară groaznic de urâtă, când ploua şi tuna şi fulgera, s-au trezit la uşă cu o tânără. Era plouată rău şi apa îi curgea de pe păr şi de pe haine şi arăta într-un hal de nedescris. Totuși, ea spunea că e prinţesă.

Regina s-a gândit mult timp cum să afle dacă nou-venita este cu adevărat prinţesă.

FRUMOASA ADORMITĂ. Povestire pe scurt

basm de FRAȚII GRIMM

Odată, demult, erau un împărat şi o împărăteasă, foarte necăjiţi că nu aveau şi ei un copil. Pe când împărăteasa se scălda într-un râu, o broască sări pe mal şi îi spuse că, până într-un an, avea să nască o fetiţă.

Aşa se şi întâmplă, iar împăratul şi împărăteasa se bucurară atât de mult încât dădură o petrecere mare, la care poftiră şi niste ursitoare.

CENUȘĂREASA. Povestire pe scurt

basm de FRAȚII GRIMM

A fost odată un om care avea o nevastă și o fetiță. Nevasta se îmbolnăvi și muri. După nici un an omul se însură din nou. A doua nevastă avea și ea două fete, frumoase și rele. Cum veniră, mama vitregă și cele două surori o goniră pe fetiță la bucătărie. Îi dădură o rochie veche și niște papuci de lemn și o puseră să muncească din zori și până-n noapte. Nici noaptea nu avea parte de odihnă, fiindcă nu îi dăduseră măcar un pat. Dormea în cenușă, lângă vatră și, de aceea, îi spuseră Cenușăreasa.

Într-o zi tatăl fetelor plecă la iarmaroc. După cum ceruse fiecare, le aduse celor două surori rochii și pietre prețioase și Cenușăresei prima rămurică ce i se agățase de pălărie, o rămurică de alun.