BUNICUL. Povestire pe scurt

povestire de BARBU ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA

Bunicul stătea pe prispă şi privea spre florile de salcâm care cădeau. Pletele, sprâncenele, mustăţile, barba erau ninse de ani. Doar ochii bunicului au rămas ca altadată, blânzi şi mângâietori.

Deodată se trânti poarta şi apărură nepoţeii. Sărutară mâinile bunicului şi începură să-l întrebe. Întâi, de ce zboară păsările. Bunicul răspunse "fiindca au aripi". Nepoţica zise că raţa are aripi şi nu zboară, dar nepotul lămuri că zboară, dar pe jos. Apoi lămuriră unde se duc păsările când se duc : cocorii în ţara cocorilor, rândunelele în ţara rândunelelor.

COPILĂRIA. Povestire pe scurt (6)

roman de MAXIM GORKI

X

Într-o dimineață geroasă, sosi mama lui Alioșa. El tocmai se întorcea din grădina de legume, unde încercase fără succes să prindă niște botgroși.

COPILĂRIA. Povestire pe scurt (4)

roman de MAXIM GORKI

VII

În scurtă vreme, Alioșa înțelese că Dumnezeu, cel la care se ruga bunica nu era la fel cu cel la care se ruga bunicul. Bunica se ruga cu vorbe bune și calde, din suflet, iar Dumnezeul ei era bun și îndurător, iubind toți oamenii. Bunicul se ruga cu rugăciuni învățate pe dinafară, spuse răspicat, iar Dumnezeul lui era parcă un paznic pus să pândească oamenii, să-i prindă când greșesc și să le dea pedepse pline de cruzime. De aceea, băiatul îl înțelegea pe Dumnezeul bunicii, nu se temea de el și îi era rușine să-l mintă. Nu numai atât, dar se întreba cum se face că bunicul nu îl vede pe Dumnezeul cel bun.

CORIGENT LA LIMBA ROMÂNĂ (1)

roman de ION MINULESCU

Naratorul își amintește despre înfățișarea orașului Pitești, orașul copilăriei sale, orașul primei sale iubiri și orașul în care rămăsese corigent la limba română.

Trei băieți se joacă de-a ”căderea Plevnei”. Sunt trei colegi, în clasa a V-a de liceu ( clasa a IX-a de astăzi), Cotan, Mihăiță și Bucu. Cotan era fiul unui avocat, mare proprietar și politician, când prefect, când primar, când deputat, când senator. Mereu corigent la sfârșit de an școlar, era mereu promovat în toamnă. Mihăiță, fiul unui cizmar dintr-o mahala a Piteștilor,  băiat sărac, slab și sfios, primea la fiecare sfârșit de an premiul I cu coroniță. Bucu era cel care avea să fie scriitorul Ion Minulescu.

HEIDI FETIȚA MUNȚILOR. Povestire pe scurt (11)

roman de JOHANNA SPYRI

Capitolul XI. O seară de vară la munte

Când reveni, domnul Sesemann văzu că Heidi fetița munților era palidă și slăbise. Nu numai atât, dar descoperi ca Heidi incepuse să umble în somn, noaptea. Sfătuit și de doctor, domnul Sesemann hotărî să o trimită înapoi în Elveția.