TOVARĂȘUL DE DRUM. Povestire pe scurt (3)

basm de Hans Christian Andersen

Când au ajuns la munte, acesta s-a deschis și prințesa a intrat înăuntru. Tovarășul de drum a intrat și el cu ea, căci se putea face nevăzut. Au ajuns într-o încăpere în care se afla un tron în mijloc. Pe tron stătea un vrăjitor bătrân și urât, iar deasupra lui erau o mulțime de păianjeni și lilieci. Prințesa s-a așezat lângă el și ea i-a spus că îi venise din nou un pețitor. Vrăjitorul a învățat-o să se gândească la un lucru simplu, la pantoful ei.

TOVARĂȘUL DE DRUM. Povestire pe scurt (2)

basm de Hans Christian Andersen

Tânărul și tovarășul de drum au întâlnit o babă, cu șorțul prins în brâu și în poală cu trei mănunchiuri de nuiele. Baba a alunecat și și-a rupt piciorul. Tovarășul de drum i-a spus babei că are o alifie care vindecă pe loc și va merge cu piciorul acela mai bine decât înainte. El i-a cerut babei drept plată cele trei mănunchiuri de nuiele. Baba nu a prea vrut să dea nuielele, dar până la urmă s-a învoit.

TOVARĂȘUL DE DRUM. Povestire pe scurt (1)

basm de Hans Christian Andersen

Era odată un tânăr pe nume Johann. Nu avea pe nimeni decât pe tatăl său, dar a murit și acesta, lăsându-l singur pe lume. Johann l-a plâns mult pe tatăl său, care îi spusese înainte de a-și da ultima suflare că este un om bun și Dumnezeu are să-i ajute.  
Johann a plâns până când a adormit cu capul pe marginea patului pe care se afla trupul neînsuflețit al tatălui său. A avut un vis ciudat, în care tatăl său trăia și îi dădea de soție o fată frumoasă, cu o coroană de aur pe cap.

     După înmormântare, Johann a plecat trist de la cimitir. Pe drum și-a spus că va fi bun mereu, ca să ajungă unde se află tatăl său acum și să fie iar împreună.