basm de Hans Christian Andersen
Era odată un tânăr pe nume Johann. Nu avea pe nimeni decât pe tatăl său, dar a murit și acesta, lăsându-l singur pe lume. Johann l-a plâns mult pe tatăl său, care îi spusese înainte de a-și da ultima suflare că este un om bun și Dumnezeu are să-i ajute.
Johann a plâns până când a adormit cu capul pe marginea patului pe care se afla trupul neînsuflețit al tatălui său. A avut un vis ciudat, în care tatăl său trăia și îi dădea de soție o fată frumoasă, cu o coroană de aur pe cap.
Johann a plâns până când a adormit cu capul pe marginea patului pe care se afla trupul neînsuflețit al tatălui său. A avut un vis ciudat, în care tatăl său trăia și îi dădea de soție o fată frumoasă, cu o coroană de aur pe cap.
După înmormântare, Johann a plecat trist de la cimitir. Pe drum și-a spus că va fi bun mereu, ca să ajungă unde se află tatăl său acum și să fie iar împreună.