CEI TREI FRAȚI ÎMPĂRAȚI. Povestire pe scurt (1)

basm de PETRE ISPIRESCU

Erau cândva un om tare sărac și femeia lui. Ei aveau trei băieți, care erau mai tot timpul flămânzi. Într-o zi, omul a găsit în pădure un cuib de pasăre cum nu mai văzuse până atunci. În cuib era un ou ca de găină, dar era foarte neted și strălucitor. Omul luă oul și se duse la târg, să-l vândă. Acolo, un neguțător îi dădu pentru acel ou două pungi pline cu bani.

Zăpăcit de bucurie, omul se duse și cumpără atâtea merinde că umplu un sac, spre marea bucurie a copiilor și a nevestei. A doua zi se duse din nou la cuib și mai găsi un ou. La târg, negustorul îl cumpără iute și pe acela.

CĂNUȚĂ OM SUCIT. Povestire pe scurt (1)

povestire de ION LUCA CARAGIALE

Cănuță om sucit și-a arătat firea, care avea să-i aducă atâtea necazuri în viață, încă de la nașterea sa. Nici nu ajunsese bine tatăl său cu doctorul acasă, că el și năvălise în lume, pe când cei doi se aflau în fața casei.

La botez, Radu - Răducanu - Cănuță, atâta s-a sucit și s-a răsucit în mâinile preotului, din cauza apei reci, încât la a treia scufundare preotul l-a scăpat în cristelniță.

Tocmai când a ajuns să meargă și el la școală, Cănuță a rămas orfan de amândoi părinții. L-a luat în grijă bunica dinspre tată. L-a adus la ea acasă, la oraș, și l-a dat la școală.

KLAUS CEL MIC ȘI KLAUS CEL MARE (2)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

     Bărbatul l-a văzut pe Klaus cel mic pe șură și l-a poftit în casă. S-au așezat la masă, iar Klaus cel mic și-a pus sacul cu pielea de cal la picioare. Femeia le-a dat la amândoi să mănânce terci. Klaus cel mic era cu gândul la bunătățile din cuptor. A dat cu piciorul în sac, pielea a scârțâit și el i-a cerut să facă liniște.

KLAUS CEL MIC ȘI KLAUS CEL MARE (1)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

     

Într-un sat trăiau odată doi oameni ce purtau același nume: Klaus. Unul dintre ei avea un cal, iar celălalt avea patru cai. Luându-se după câți cai avea fiecare, oamenii le-au spus Klaus cel mic și Klaus cel mare.

     Cei doi se învoiseră să lucreze împreună. Klaus cel mic ara de luni până sâmbătă pentru Klaus cel mare, înhămându-și calul alături de caii acestuia. Duminica, Klaus cel mare îi împrumuta cei patru cai lui Klaus cel mic, care își ara și el pământul cu cei cinci cai.

ȘCOALA ACUM 50 DE ANI. Povestire pe scurt.

POVESTIRE DE ION GHICA. 

În anul 1880 Ion Ghica publica ale sale ”Scrisori către Vasile Alecsandri”. Printre ele se afla ”Școala acum 50 de ani”, în care laudă felul în care se făcea carte cu jumătate de secol înaintea momentului în care a scris această epistolă (scrisoare), deci cam acum două sute de ani.

Scoala acum 50 de ani avea cursuri numai în limba greacă, iar marii boieri vorbeau între ei numai grecește. Totuși, la bisericile Udricani, Colțea, Sfântu Gheorghe, copiii învățau în limba română, chiar dacă literele pe care le învățau erau cele din alfabetul chirilic.

Dascălul Chiosea umbla cu nuiaua printre copii și îi plesnea dacă nu învățau cum se cuvine, fiindcă lui îi păsa dacă învață sau nu. El, ca si Chiriță, ca și Stan, nu era dintre aceia care așteaptă să treacă timpul și să vină recreația sau leafa. Din școlile lor ieșeau cărturari și funcționari. În școlile lor au învățat să scrie românește logofătul Greceanu, Văcăreștii, Anton Pann și alții.

CUM AM ÎNVĂȚAT ROMÂNEȘTE. Povestire pe scurt

povestire de COSTACHE NEGRUZZI

Până la vârsta de treisprezece ani, naratorul învățase numai în limba franceză și limba greacă. Într-o zi, tatăl său, mare cititor în limba română, îi ceru să citească dintr-o carte românească. Băiatul spuse că nu poate citi în limba română, dar îi citește din limba greacă. Tatăl său răspunse că e frumos să știi limbi străine, dar e rușine să nu știi limba ta.