baladă populară
Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești, domn creștin, bun gospodar, devenise puternic și adunase o mare avere. Sultanul turcilor, îngrijorat, îi hotărâse moartea.
În dimineața zilei în care avea să fie ucis, Brâncoveanu s-a trezit, și-a spălat fața și-a pieptănat părul și barba și s-a închinat la icoane. Privind pe fereastră s-a înspăimântat și și-a strigat fiii. Le-a spus să-și pregătească armele, căci sunt înconjurați de turci.
Nici n-a apucat domnitorul să termine de vorbit, că turcii au năvălit înăuntru, i-au prins pe toți și i-au dus la Istanbul, în Imperiul Otoman. I-au închis în turnul cel mare, în care erau închiși domnii și trimișii împărătești.
