O FĂCLIE DE PAȘTE Povestire pe scurt (2)

nuvelă de ION LUCA CARAGIALE

După plecarea călătorilor, Leiba rămase pe gânduri, posomorât. Închise cârciuma când era încă lumină. Chiar dacă veniră mușterii de trei ori să bată în obloane, nu deschise și nu o lăsă nici pe Sura să deschidă. Îi spuse că nu vrea să intre goi acolo. (Pentru evrei, goi se numesc cei care nu sunt de credința evreiască, în cazul acesta, creștinii). O trimise pe Sura la culcare, cu copilul.

O FĂCLIE DE PAȘTE. Povestire pe scurt (1)

nuvelă de ION LUCA CARAGIALE

Prins într-o criză de friguri, Leiba Zibal aștepta diligența. Hangiul evreu din Podeni își amintește cum a schimbat felurite meserii până când a murit fratele nevestei sale, Sura, și au moștenit hanul.

Chiar dacă aveau un trai îndestulat, nu se bucurau nici de sănătate, nici de liniște. Oamenii îi batjocoreau, îi ocărau, îi amenințau.

Cel mai rău era badea Gheorghe. Îl luase în slujbă ca argat în urmă cu o vreme. Îi fusese milă de el  căci îi spusese că abia ieșise din spital. Omul însă era brutal, leneș, obraznic și hoț. Când  a amenințat-o pe Sura, apoi a asmuțit un câine asupra celui mic, a lui Strul, Leiba l-a scos din slujbă.