nuvelă de MIHAI EMINESCU
I
Într-o dimineață de vară, la malul mării, pe niște stânci, se vedea o veche mănăstire. Onufrei, un călugăr bătrân, se îndrepta pe o cărare către poarta mănăstirii. Sună clopoțelul de la poartă, i se deschise și intră.
Călugărul merse către chilia în care Ieronim, un tânăr și frumos frate, ce se pregătea a deveni călugăr, împodobise pereții și chiar marginile cărților bisericești cu felurite desene: de la sfinți la căței și gândaci, de la un papuc, la femei, popi, cavaleri.
