DOI ANI DE VACANȚĂ. Povestire pe scurt (3)

roman de JULES VERNE

Capitolul IV

De pe iahtul înfipt într-un banc de nisip, copiii priviră îndelung țărmul. Nu se vedeau nici case, nici oameni, nici vase de pescuit. Se întrebară dacă sunt pe continent sau pe o insulă. Briant și Gordon porniră spre faleză, cu gândul fie să urce pe ea ca să vadă mai în depărtare, fie să găsească vreo peșteră în zidul ei, ca să se adăpostească.

DOI ANI DE VACANȚĂ. Povestire pe scurt (2)

roman de JULES VERNE

Capitolul III

Copiii erau elevi ai Institutului Chairman din Auckland, Noua Zeelandă. În acest institut nu învățau copii de maori, băștinași ai Noii Zeelande. Elevii erau numai englezi, francezi, americani, germani, fii de funcționari, proprietari, negustori din colonia de albi. Paisprezece dintre ei urmau să plece în vacanță pe mare, cu iahtul Sloughi. Iahtul aparținea tatălui unuia dintre copii, căpitanul Garnett.

DOI ANI DE VACANȚĂ. Povestire pe scurt (1)

roman de JULES VERNE

Capitolul I

Prin martie 1860, pe valurile zbuciumate de furtună ale Oceanului Pacific, se zbătea un iaht, Sloughi. Pânzele fuseseră rupte de vânt și vasul nu mai putea fi stăpânit.
Pe iaht se aflau numai copii, cincisprezece la număr. Dintre ei, numai doi aveau o oarecare idee despre navigație. Unul era Moko, musul-adică un elev-marinar, un băiat de vreo 12 ani. Celălalt era un francez de vreo 13 ani, Briant. Împreună cu ei se aflau pe punte Gordon și Doniphan. Băieții mai mici, printre care și Jacques, fratele lui Briant, erau jos, în salon, cuprinși de frică.