MARA. Povestire pe scurt (8)

de IOAN SLAVICI

XX. Norocul casei

Persida nu a putut să stea fără bărbatul ei. S-a întors acasă şi şi-au reluat traiul. Naţl i-a spus că Bandi e fratele lui şi că taică-său va trebui să facă ceva. A început iar să bea şi să o bată pe Persida. În iarnă, Persida a născut un băiat. Nepotul, norocul casei, a adus-o din nou pe Mara în casa Persidei.

MARA. Povestire pe scurt (7)

de IOAN SLAVICI

XVIII. Blestemul casei

Mara aflase despre Persida că e harnică şi face crâşma să meargă bine. Aflase şi despre Naţl că nu face altceva decât să mănânce, să bea şi să joace cărţi. Se bucura Mara, căci îşi făcea socoteala că aşa trebuie să fie, ca să se sature Persida de el. Mai apoi a aflat că i-a adus numai supărări, a bătut-o şi a părăsit-o şi tare ar fi vrut să-şi vadă fiica.

MARA. Povestire pe scurt (6)

de IOAN SLAVICI

XVI. Greul vieţii

Mara alerga încoace şi încolo ca să îşi rânduiască treburile, dar nu se gândea decît la cei doi copii ai săi. Simţea că îi ascund ceva şi bănuia despre ce era vorba, dar nădăjduia că Persida nu avea să treacă peste voinţa ei. Fata ei, însă, hotărâse altfel, să ia în piept greul vieţii.

MARA. Povestire pe scurt (5)

de IOAN SLAVICI

XIV. Rostul lui Bandi

Bandi era un băiat sărman, tăcut şi fricos,  de vreo unsprezece ani. Când era mic, mama lui, paralizată pe o parte a trupului şi cam smintită, primea ajutor şi hrană de la mânăstire. Ea rămăsese aşa de când îl născuse pe Bandi, pe care îl iubea mult şi despre care spunea că nu ştie cine îi este tatăl. Când Bandi avea opt ani, Reghina murise, iar băiatul  a dispărut.

MARA. Povestire pe scurt (4)

de IOAN SLAVICI

 XI. Altă lume

La vie la Andrei Corbu, Persida l-a cunoscut pe Simeon Burdea, un vechi coleg şi prieten al lui Naţl. A vorbit cu el liber, cum nu mai vorbise cu nimeni până atunci. A aflat cu uimire de la acesta că Naţl nu era făcut pentru măcelărie, ci pentru altă lume, că ar fi trebuit ca părinţii să-l dea la şcoală mai departe în loc să-l facă măcelar.

MARA. Povestire pe scurt (3)

de IOAN SLAVICI

VIII. Datoria

Persida învăţase de la maica Aegidia care îi e datoria: întâi Dumnezeu, dar apoi părinţii. Îi era greu să-şi facă datoria, însă a plecat la târg să  vorbească cu Mara. Mamă-sa era voioasă, căci vânduse toată marfa şi tot lemnul din pădurea de la Cladova, pe care o luase la îndemnul şi cu ajutorul lui Hubăr.

MARA. Povestire pe scurt (2)

de IOAN SLAVICI

V. Ani de tinereţe

Naţl îşi făcuse anii de ucenicie, era calfă de doi ani şi ar fi trebuit să facă şi doi ani de călătorie pentru a deveni patronul măcelăriei. Asta trebuia să facă la tinereţe aceia care urmau să devină patroni. Mama lui Naţl era  supărată că băiatul simțea iubire tocmai pentru fata Marei. Mara, care era româncă, văduvă şi precupeaţă.

MARA . Povestire pe scurt (1)

de IOAN SLAVICI

I. Sărăcuţii mamei

Mara era o văduvă cu doi copii mici, din Radna. Comuna era aproape și de Lipova și de Arad. Femeia era precupeaţă pricepută şi negoţul îi mergea bine. Cu dragoste de mamă, strângea bani în trei ciorapi: unul pentru bătrâneţele ei, unul pentru fată, Persida, şi al treilea pentru băiat,Trică.