schiță de ION LUCA CARAGIALE
Cu doar câțiva ani înainte de sfârșitul veacului al XIX-lea, era renumit un student pe nume Coriolan Drăgănescu. Tinerimea studențească voia să-și spună cuvântul în viața politică. De fiecare dată, tânărul cu talent de orator îi ducea pe studenți la statuia lui Mihai Viteazul. Discursul său mișca mulțimea, de te mirai cum de rămâne nepăsător personajul de bronz aflat pe cal.
De câte ori îl auzea pe acest tânăr vorbind înaintea mulțimii de tineri, naratorul se gândea că acesta s-a născut prea târziu. Ar fi trebuit să se nască la vremea când tirania asuprea popoarele, când încă nu fuseseră proclamate drepturile omului.
