Citate favorite (195) ”Împăratul muștelor” de William Golding

 

Deși am auzit demult de acest roman, apoi am auzit și despre ecranizarea sa, întâmplarea a făcut să nu îl citesc până acum.

Când am primit cartea în dar de Crăciunul trecut, m-am bucurat: voi citi un roman al unui laureat Nobel. Nu bănuiam ce surpriză mă așteaptă.

Îmi amintesc de romanul ”Doi ani de vacanță”, scris de Jules Verne în 1888. Dintr-un accident, un iaht pe care se află un grup de copii singuri pornește pe Oceanul Pacific. Vasul naufragiază pe o insulă nelocuită.

Cei cincisprezece copii, dintre care cel mai mare avea paisprezece ani, iar cei mai mici – opt, explorează insula, își fac un adăpost, prind animale pe care le țin în captivitate pentru a se hrăni cu lapte și carne. Când sezonul rece îi face să înceteze activitățile gospodărești, cei mari organizează o școală pentru cei mai mici, învățându-i ceea ce știau. Copiii trec prin felurite aventuri și chiar dacă la un moment dat un grup se desprinde de ceilalți, grupul revine și sunt uniți până când primejdiile încetează, apoi ei sunt găsiți și redați familiilor lor.

Revin la ”Împăratul muștelor”, scris la aproape 70 de ani după romanul lui Jules Verne, în 1954. Și aici este vorba despre un grup numeros de copii, toți englezi, care ajung pe o insula nelocuită, în urma aterizării forțate a avionului în care se aflau. Cei mai mici aveau 6 ani, cei mai mari nici 13. La început încearcă și ei să se organizeze: își aleg un șef, Ralph (dar nu în unanimitate), își fac câteva adăposturi (nu prea solide) și, mai ales, fac un foc pentru ca fumul să semnalizeze prezența lor navelor care ar fi putut să treacă pe lângă insulă.

În scurtă vreme, însă, copiii manifestă toate defectele omenești: lenea, nepăsarea, neascultarea, lașitatea, invidia, dușmănia, ura, violența. Se ajunge la sălbăticire și la crimă, sub conducerea lui Jack, oponentul lui Ralph. Două crime colective, de fapt. Cea de-a doua victimă este Piggy, cel mai inteligent dintre toți, cu o gândire matură, dezvantajat fizic de obezitate, astm și miopie. În final, supraviețuitorii sunt salvați de pe insulă, dar nu și de ceea ce aveau pe conștiință.

”Ralph se foi nerăbdător. Din nenorocire, fiind șef, trebuia să gândească, să fie înțelept. Altfel, pierdea ocaziile și trebuia neapărat să ia hotărâri. Trebuia să reflecteze...

Așezat pe locul șefului, Ralph conchise că nu putea reflecta. Nu ca Piggy.

În acea seară, Ralph trebui din nou să-și revizuiască valorile. Piggy știa să gândească, Piggy știa să judece pas cu pas, cu scăfârlia aia grasă, atâta doar că nu era șef. Cu tot trupul lui caraghios, Piggy era deștept. Ralph devenise specialist în gândire și putea să recunoască acest proces la un altul.”

”Dedesubtul lui, Ralph era o claie de păr, iar Piggy un sac de grăsime.

- Uite ce vreau să vă spun: vă purtați ca niște puști.

Huiduielile crescură și apoi se stinseră...

- Ce vreți să fiți, o bandă de negri vopsiți, ca acum, sau inteligenți ca Ralph?

Printre sălbatici se iscă o mare hărmălaie. Piggy strigă iar:

- Ce vreți, să avem reguli și să ajungem la o înțelegere sau să vânăm și să ucidem?

Hărmălaia răsună iar. Ralph strigă, dominând zgomotul:

- Ce vreți, să respectăm legile și să fim salvați sau să vânăm și să distrugem totul?

Jack începu și el să strige și Ralph nu se mai putu face auzit. Jack se apropie de trib și băieții deveniră o masă compactă de amenințări, cu sulițele ridicate. În mijlocul lor se ghicea intenția unui atac. Se pregăteau să-i curețe de pe istm.”

Când am terminat-o, am închis îngrozită cartea. Gândindu-mă la istoria omenirii, la ceea ce se întâmplă astăzi la noi și pe întreg Pământul am realizat că distopia celui ce a zugrăvit în culori spectaculoase  răul care zace chiar și înlăuntrul unui copil, izbucnind paroxistic în condiții vitrege, este mult mai realistă decât utopia lui Jules Verne, care celebrează rațiunea specific umană și binele înnăscut în om.

Citatele au fost preluate din volumul ”Împăratul muștelor” de William Golding, apărut la editura Humanitas în anul 2017.

Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la Suzana.