PICĂTURA DE FRUMOS (81) Pictor francez necunoscut. Natură moartă vanitas. 1630-1640

Prin definiție, subiectele naturilor moarte sunt lucruri fără viață sau, cel puțin, nemișcate. Obiectele sunt prezentate prin ele însele și foarte rar se află într-o relație activă unul cu altul.

În aceste picturi se găsesc flori, fructe, animale și tot felul de obiecte folosite în viața cotidiană, de la cele mai modeste la cele mai valoroase, în combinații variate.

Asemenea motive au fost utilizate frecvent și în arta antică, dovadă picturile descoperite la Pompei, și au apărut din ce în ce mai frecvent în pictura secolelor al XV-lea și al XVI-lea, contribuind la dezvoltarea unei noi abordări a felului în care era privită realitatea. Conceptul de natură moartă ca gen a început să câștige teren mai ales în ultima parte a secolului al XVII-lea. Naturile moarte au devenit genul favorit al multor pictori, mai ales în Țările de Jos.

Unii pictori olandezi au început să se specializeze în redarea unor subiecte anume, adică înfățișau numai fructe, flori, cărți intsrumente muzicale, păsări sau jocuri, în timp ce alții prezentau mese cu un mic dejun frugal și aperitive sau reprezentări opulente ale unor obiecte de valoare.

Un mare număr de naturi moarte de tipul vanitas au început să apară în ultima parte a secolului al XVI-lea și în secolul al XVII-lea ca reacție la numeroase opere de artă ce înfățișau splendorile și bogățiile pământești. Tema lor dominantă era vanitatea umană, natura efemeră a vieții și contemplarea adevăratelor valori creștine. Acest gen a devenit extrem de popular tot în Țările de Jos, dar și în țările europene, așa cum demonstrează lucrarea prezentată aici astăzi, opera unui artist francez necunoscut.

Istoricii de artă au încercat mereu să explice semnificația diferitelor elemente din această pictură misterioasă. Astfel, portocala tăiată în două ar putea fi o aluzie la căderea în păcat a umanității. Jocul de șah, zarurile și cărțile de joc sunt, probabil, referințe moralizatoare la lenevie, în timp ce poșeta-sac poate fi privită ca o atenționare asupra prostituției. Este remarcabil felul în care craniul pare să ”se uite” în oglindă, de parcă ar vrea să surprindă privirea observatorului. A se privi în oglindă este un motiv vechi din evul mediu, care simbolizează vanitatea. 

Vanitas este tema adevărată a acestei naturi moarte: florile se vor ofili și fructele vor putrezi. Nici jocurile, lipsite de valoare, nici poșeta și banii nu ne pot amăgi referitor la caracterul inevitabil al morții noastre. Nici literatura, simbolizată de cărți, călimară și pană, nici muzica, reprezentată de lăuta cu o coardă ruptă, nici măcar faima câștigată cu ajutorul pumnalului, nu au o existență infinită.

Totul arată prăfuit și ofilit, până și culoarea lalelelor este ștearsă. Impresia de instabilitate, de efemer, este accentuată de felul în care sunt așezate oglinda, pumnalul și lăuta, nesigur, nici culcate, nici în picioare; ele par să se cufunde în adâncurile întunecate în care pare să plutească masa. Toate obiectele simbolizează celebra maximă: ”Amintește-ți că vei muri”.

Pictura, ulei pe pânză de 72 x 90 cm, se află la Muzeul Luvru din Paris.

Sursa foto