Citate favorite (211) ”Stalky & Co.” de Rudyard Kipling

Cei care s-au delectat cu ”Cismigy & Company” și cu ”Elevul Dima dintr-a șaptea” vor înțelege plăcerea cu care am recitit un roman similar, ”Stalky & Co.” al lui Rudyard Kipling.

Isprăvile celor trei liceeni năzdrăvani care alcătuiau compania, Stalky, M'Turk și Beetle (alter-ego-ul autorului),  sunt înfățișate cu atât de mult umor încât nu există pagină care să nu te facă măcar să zâmbești, dacă nu să râzi de-a binelea. O lectură excelentă pentru vacanță! Am verificat și am descoperit cu plăcere că volumul există în stoc la unele librării, deci... lectură plăcută!

”Treaba Vulpoiului era să umble-n pantofi de tenis, să se folosească de-un binoclu și să se năpustească asemeni uliului asupra răilor școlari. De-ar fi pornit-o el însuși în cercetare, vizuina lor ar fi fost la iuțeală descoperită, căci Vulpoiul cunoștea bine, prea bine, deprinderile vânatului pe care-l hăituia. Soarta a vrut ca domnul Prout, căruia din pricina dimensiunilor labelor de la picioare i se spunea în toată școala și Copită, să n-o facă pe copoiul decât el, de unul singur. Așa încât prevăzătorul Stalky avu norocul să-i descopere urma pașilor, chiar pe locul de vatră al bârlogului lor, într-o îmbălsămată după-amiază, când strașnic i-ar fi plăcut să uite de Prout și de toate ale lui, cufundându-se în sorbirea unui volum de Surtees și în vălătucii de fum al încă unei pipe din lemn de trandafir. Robinson Crusoe, văzând urmele de pași, nu s-ar fi pus mai repede pe treabă decât Stalky, care a îndepărtat la iuțeală pipele, a măturat toate bețele de chibrit și s-a dus pe dată să dea de știre lui Beetle și lui M'Turk.

”- Ieși, rogu-te, la iveală de după instrumentul cela muzical și fă-mi-te văzut, stimate măscărici și zmângălitor de hârtie, i se adresă el lui Beetle. Domnia-ta ești, presupun, autorul genialelor versuri care alcătuiesc textul acestei reprezentații? Te socotești de bună seamă a fi, cum să zic eu, poet?

‘A dat peste vreuna din poeziile mele’, își spuse Beetle, observând roșeața care pusese stăpânire pe pomeții lui King.

- Am avut chiar adineauri deosebita plăcere de a ceti o producție de-a dumitale la adresa mea. Va să zică – va să zică mă disprețuiești, maestre Gigadibs, nu-i așa? Sunt pe deplin convins – nu-i așa? Sunt pe deplin convins că bucata nu era câtuși de puțin menită a-mi cădea în mână. Am cetit-o însă râzând, da, da, râzând. Gloanțele acestea de hârtie, din partea unor băiețași cu cerneală pe degete, nu ajung să tulbure de fel dignitatea liniștii mele.

‘Mă și întreb care i-o fi picat în mână’ se gândi Beetle.”

”- Mary, spuse Stalky deodată, vorbind pe un ton tragic, spune-mi: mă iubești, Mary?

- Da, să știi. Ți-am spus-o doar de când erai de-o șchioapă, răspunse cosânzeana.

- Îl vezi pe-ăla care urcă ulița? (Stalky arătă spre neștiutorul Tulke). Ăla de când l-a făcut maică-sa nu l-a sărutat nici o fată. Ce rușine, măi Mary! Îți dau juma’ de galben dacă-l săruți, îi făgădui Stalky arătându-i moneda...

Și așa Tulke găsi drumul barat de o fată înaltă a Devonului - ținutul acela al sărutărilor neprecupețite și cele mai dulci din câte sunt pe lumea asta. El se dădu politicos de o parte. Fata chibzui o clipă, după care-i puse mâna pe umăr băiatului.

- Și-ncotro mi te duci, drăguțule? îl întrebă.       

Pe deasupra batistei pe care și-o vârâse în gură, Stalky văzu cum elevul Tulke se făcuse roșu ca racul.

- Ia sărută-mă! Pe voi nu vă-nvață nimeni buna cuviință la școala ceia a voastră?

Solemn și conștiincios, Mary îl pupă de două ori. Nenorocosul monitor o luă ca din pușcă la sănătoasa.

Fata intră în prăvălie cu ochi plini de o naivă mirare.

- L-ai sărutat? o întrebă Stalky întinzându-i moneda.

- Da, zău așa. Dar, drăguțule, ăsta nu-i licean. Parcă s-ar fi zis că-i vine să plângă.

Când ieșiră afară, Stalky, fără a se adresa nimănui, constată:

-Nu prea-mi vine a crede că are să aibă loc diseară o întrunire a monitorilor.

- Rămâne de văzut! îl contrazise Beetle. Dacă a sărutat-o el, e un porc cinic și imoral, iar purtarea lui poate fi calificată drept flagrantă indecență. Dar ăsta-i un gen de animal care nu minte. S-ar putea să spună că a fost sărutat. Atunci se poate afirma că cei dintr-a șasea (echivalentul clasei a XII-a la noi) nu se pot apăra împotriva violurilor și răpirilor. Le trebuie dădace să aibă grijă de ei! N-avem decât să șușotim asta prin școală.

- Măi să fie! zise Stalky. Ultimul trimestru se încheie minunat!”

Citatele au fost preluate din volumul ”Stalky & Co” de Rudyard Kipling, editura Univers.

Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la Suzana.