Citate favorite (185) Filosofia stoică, foarte potrivită zilelor noastre

 

Fondată de Zenon din Kitia la sfârșitul secolului IV î.H., Școala de filosofie stoică a avut adepți în Grecia antică, apoi în Roma antică, până în secolul III d.H. Creștinismul a pus în umbră această filosofie, care a renăscut în perioada Renașterii (neostoicismul), apoi chiar în zilele noastre (stoicismul modern).

Termenul ”stoicism” provine de la ”Stoa poikile”, ”Porticul pictat”, unde se întâlnea Zenon cu discipolii săi pentru a face schimb de idei.

Actualitatea acestui curent filosofic rezidă din faptul că natura umană este caracterizată prin vanitate, lăcomie, ambiție, goana dupa lux și consumerism scăpat de sub control, astăzi ca și acum 2000 de ani. Stoicismul este o filosofie a eticii care înseamnă acțiune pentru domolirea și îndepărtarea pasiunilor precum și găsirea fericirii prin cultivarea necontenită a virtuților. Principalele virtuți: înțelepciunea, curajul, cumpătarea (autocontrolul) și dreptatea.

Principalii reprezentanți ai stoicismului antic de după Zenon au fost Epictet, Seneca și împăratul Marcus Aurelius. Iată câteva dintre opiniile lor.

”Cât de multe agonisim fiindcă le-au agonisit și alții, fiindcă le au cei mai mulți! Printre cauzele nenorocirilor noastre se află și aceea că trăim luându-ne după alții: nu ne conducem după rațiune, ci ne lăsăm furați de felul de viață obișnuit. Un lucru pe care, dacă l-ar face doar câțiva, n-am vrea să-l imităm, atunci când îl fac mai mulți, îl facem și noi, ca și cum ar fi mai bun dacă e mai des întâlnit.” - Seneca

”Desfrânații vor ca, atâta cât trăiesc, felul lor de viață să fie discutat de toată lumea, căci, dacă nu se vorbește despre ei, socotesc că-și pierd vremea degeaba. Așadar, se simt rău ori de câte ori fac ceva despre care nu se vorbește. Sunt mulți cei care își mănâncă averile, mulți cei care au ibovnice. Pentru a-ți căpăta un nume printre ei, trebuie să faci nu numai o faptă desfrânată, ci și una de pomină: într-un oraș atât de ocupat cu altele, o ticăloșie obișnuită nu ajunge de poveste.” – Seneca

”Înainte de culcare, nu lăsa ca somnul să-ți închidă pleoapele înainte de a-ți aminti, de trei ori, faptele tale din ziua ce s-a încheiat. Asemenea unui judecător nepărtinitor, întreabă-te pe tine însuți: ”Ce bine am făcut? Ce n-am făcut din ce trebuia să fac?” Astfel, cerceteaza tot ce ai făptuit în timpul zilei. Mustră-te sever pentru tot ce ai greșit! Bucură-te pentru binele făcut!” – fragment din ”Versurile de aur ale pitagoreicilor” citat de Epictet în fața discipolilor săi.

”Să ierți un om care a greșit, să-i fii prieten în continuare celui care v-a călcat prietenia în picioare, să-i fii credincios cuiva care ți-a trădat credința. Ceea ce spun poate părea de neimaginat, dar nu vă îndoiți de aceste lucruri. Căci bunătatea nu a dispărut de tot din oameni, ci o avem încă în noi, rămășiță a unei virtuți vechi.” – Marcus Aurelius.

”Viața cea mai scurtă și cea mai neliniștită o au cei care uită de trecut, neglijează prezentul și se tem de viitor.Când ajung la capătul ei, își dau seama, prea târziu, nenorociții, că au fost tot timpul ocupați cu a nu face nimic.” – Seneca

Citatele au fost extrase din volumele ”Cum să gândesti ca un împărat roman” de Donald Robertson, editura Seneca, 2021 și ”Mic dejun cu Seneca” de David Fideler, editura Trei, 2022.

Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la Suzana.