Recitind cele zece volume de Opere ale celebrului scriitor, am reținut o mulțime de citate, perfect potrivite cu orice perioadă din istoria omului.
Scurtele povestiri de la început sunt niște bijuterii din genul
anecdotei, pline de haz. Povestirile lui Cehov nu sunt, însă, foarte vesele, ele
lasă întotdeauna loc pentru o reflecție serioasă și o lacrimă. M-a impresionat
”Albumul”. Un grup de slujbași adună
bani și, cu sufletul la gură de emoție, dăruiesc un album șefului
lor, la aniversarea a zece ani de când îi conduce. Albumul, scump, elegant,
conține fotografiile subalternilor. Șeful mulțumește călduros pentru cadou și
dă mâna cu fiecare. Acasă, la petrecerea aniversară, arată albumul. Fiica lui
îl admiră și cere să-l păstreze ea. A doua zi scoate fotografiile slujbașilor
și pune în album fotografiile colegelor de pension. Băiatul șefului ia
fotografiile, împodobește chipurile cu bărbi și mustăți, apoi le scoate ochii
cu acul… Îi arată tatălui, care râde cu hohote…
Iată cum a aplicat Cehov concepția
despre metempsihoză la propria-i viață. Dar la câte vieți nu se potrivește…
În ”Câteva cugetări despre suflet”, Cehov
spune: ”Am fost mormoloc când m-am născut și poamă
bună când am pășit în viață. Intrând într-o slujbă la stat, am ajuns vulpoi;
șeful mă făcea bou, prietenii – măgar, liber-cugetătorii – dobitoc. În tren,
fugeam de controlor ca un iepure. La țară, în mijlocul mujicilor, mă simțeam
lipitoare. Când au fost delapidați niște bani, am fost un timp țap ispășitor.
Însurându-mă, am ajuns vită cornută. Răzbătând în cele din urmă la drumul cel
bun, am făcut burtă și am devenit porc.”
Câteva citate din caietele de însemnări ale scriitorului, idei
de mare profunzime, scrise de peste un secol, valabile și astăzi și acum 2000
de ani, valabile mereu.
”Între <<există
Dumnezeu>> și <<nu există Dumnezeu>> se întinde un câmp
nemărginit peste care va trece doar un om cu adevărat înțelept, și
acesta cu greu. Omul obișnuit cunoaște numai una dintre aceste două
extreme, ceea ce se află între ele nu-l interesează, deoarece sau nu știe
nimic, sau știe foarte puțin.”
”Omul va deveni mai bun când o
să-i arătați cum este el în realitate.”
”Istoria n-ar trebui să fie istoria regilor și a războaielor, ci
istoria ideilor.”
”Unii înjură societatea, alții
mulțimea, unii laudă trecutul și ponegresc prezentul, alții dimpotrivă… Suntem
o turmă de oameni inculți, înapoiați, incapabili de o acțiune vie, închistați
în tipare vechi. Dacă am căpăta pe neașteptate libertatea de care vorbim atât
de mult, sunt convins că nici n-am ști ce să facem cu ea, am irosi-o doar
pentru a ne demasca unul pe altul prin ziare, acuzându-ne reciproc de spionaj
și venalitate, înspăimântând societatea cu asigurări că nu avem oameni, nici
știință, nici literatură, nimic, nimic. Ori, să înspăimânți societatea, după
cum facem astăzi și vom face și în viitor, înseamnă să recunoști anticipat că
preocupările noastre politice și obștești nu au niciun rost.”
Iată ce spunea Cehov despre
muzică și iubire, dar și iertare:
”Dragostea romantică este tot atât de lipsită de sens ca și o avalanșă
de zăpadă care se rostogolește în neștire de pe munte și strivește oamenii. Dar
când asculți muzică, toate acestea ne apar pline de tâlc și măreție, iar
avalanșa de zăpadă nu ne mai pare o absurditate, pentru că în natură toate au
un rost. Și totul se iartă și ar părea straniu dacă nu s-ar ierta.”
Subliniez din nou actualitatea scrisului acestui mare prozator și
dramaturg, atât de sensibil la problematica socială a timpului său, nu cu mult
diferită de cea actuală. Iată o replică a lui Astrov, personaj din ”Unchiul
Vanea”, piesă scrisă acum 125 de ani:
”Hai, să zic, să se taie pădurile
pentru nevoi; dar de ce să le distrugi? Pădurile… trosnesc sub topoare. Pier
miliarde de copaci. Se nimicesc adăposturile patrupedelor și păsărilor. Râurile
scad și până la urmă seacă. Priveliști minunate dispar pentru totdeauna… Omul e
înzestrat cu inteligență și forță creatoare ca să sporească tot ce-i este dat,
dar până acum el n-a creat, ci a distrus. Pădurile se împuținează mereu,
râurile seacă, vânatul se rărește, clima s-a înăsprit și pe zi ce trece
pământul devine tot mai sărac și mai urât.”
Postarea va fi înscrisă la ”Citate favorite”
de la Suzana.
(Suzana) Cam sinistru cu comentariile astea...
RăspundețiȘtergereCe bine ca reiei astfel de autori! Eu nu mai apuc.
Cum se suprapun peste prezent ideile lui.
O sa introduc eu postarea in tabel, ca am deschis de azi jocul.
https://suzanamiu.blogspot.com/2024/02/citate-favorite-172-deciziile-noastre.html
Pupici si o saptamana frumoasa, draga Zina!❤️😘
Uneori amân să încep o carte nouă pentru a reciti ceva care mi-a plăcut mult.
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos, dragă Suzana!
Sănătate și numai bine!
Îmi place tot ce a scris Cehov.
RăspundețiȘtergereAm găsit un citat din perioada cînd publica texte umoristice:
”Oamenii sunt mai sinceri şi mai buni când îşi petrec oaspeţii la plecare, decât când îi întâmpină la sosire.”
Toate cele bune!
:)) E nemuritor!
ȘtergereNumai bine, Daurel!
Nu ați primit comentariul meu?
ȘtergereL-am primit, dar l-am văzut abia astăzi. Scuze, Roxana!
ȘtergereE impresionant că ați citit opera integrală a lui Cehov. Mi-a plăcut foarte mult "Albumul" și m-a îndurerat citatul despre tăierea pădurilor. Sănătate, doamna Zina!
RăspundețiȘtergereAm recitit-o în întregime și sper să apuc să o recitesc și a treia oară. De fiecare dată am descoperit lucruri noi care m-au impresionat mult.
ȘtergereSănătate și numai bine, Roxana!