Citate favorite (178) ”Cartea de grâu”

 

Cineva mi-a adus această carte de la o expoziție. La început am cam zâmbit când am văzut-o, socotind că e o cărțulie banală cum se fac multe pentru diverse expoziții. Aprope mă hotărâsem să nu o citesc. Fiind vorba de o carte, totuși, nu am rezistat să nu o răsfoiesc. Am descoperit universul grâului și pâinii, cuprins într-un mozaic compus din texte preluate de la autori celebri: J. G. Frazer, F. Rabelais, V. Voiculescu, D. Defoe, versuri populare dar și versuri de Lucian Blaga și Mihai Eminescu, precum și interviuri ale unor personaje interesante, de la o țărancă machedoană de 80 de ani la astronautul Dumitru Prunariu.

”Secerișul egiptean nu cade toamna, ci primăvara, în martie, aprilie și mai. Pentru plugar momentul secerișului este unul de bucurie; aducându-și snopii acasă este răsplătit pentru munca sa grea și plină de griji. Totuși, dacă țăranul egiptean din vechime resimțea o tainică bucurie când secera și își aducea grânele în hambar, lucrul cel mai de căpetenie pentru el era să-și ascundă această emoție firească sub o înfățișare de adâncă deznădejde. Nu tăia el oare trupul zeului grâului cu secera și nu-l zdrobea pe aria de treierat sub copitele vitelor?” (”Creanga de aur”, J. G. Frazer)

”Pantagruel a rămas să privească mai de-aproape cum arată și cu ce se îndeletnicește marele meșter Gaster (Stomac).

Știți că, după rânduiala firii, pâinea cu miezul și coaja ei i-a fost dăruită drept hrană și întărire, iar cerul l-a binecuvântat cu putința de a lucra pământul și a culege spicele de grâu. A născocit armele și știința de a le mânui pentru a-și apăra grăunțele; medicina și astrologia, cu matematicile lor, pentru a putea păstra sămânța și a o pune la adăpost de stricăciunea aerului, de năvala fiarelor sălbatice și de prădăciunea tâlharilor. A născocit morile de apă și de vânt, ca și pe cele purtate de brațul omului, apoi o sumedenie de unelte pentru a măcina boabele și a le preface în făină. A născocit drojdia care face să crească aluatul și a găsit sarea care îi dă gust. A născocit focul pentru a coace pâinea, fiica ca mai bună a spicului de grâu, și a făurit ceasornicul, care măsoară timpul potrivit pentru rumenirea ei.” (”Gargantua și Pantagruel” – François Rabelais)

”Făceam pâine la nuntă, în cuptoare. Ce, cumpăram pâine?! Când venea mirele să ia mireasa, îl aștepta cu pâine, cu un colac mare, așa. Și pe deasupra îl orna, așa, cu fel de fel de modele și punea și stafide, așa, pe deasupra. Parcă-l văd... Și pe colacul ăla avea pilaf, orez cu lapte și o cană de vin îndulcit și plăținta. Ca să fie viața dulce... Și îi mai punea și o maramă de borangic, făcută în casă. De gât. Stăteau acolo la masă, cu cavalerii de onoare. Cu furtații. Doi furtați avea, stăteau cu toții, bărbații. Că-i separat: femeile separat, bărbații separat.” (Zoia Ombaș, 80 de ani)

”Fabricarea pâinii începe cu cernerea făinii, ceea ce nu prea se întâmplă. Ca să stai pe schimb și să faci șase-șapte malaxoare nu mai ai timp, sari peste etape. Se dă drumul la sac, dacă e vreun șoarece sau niște cânepă, le iei și le arunci. Apoi se malaxează doi-trei saci, se lasă la odihnă, apoi se proporționează. În tehnologia veche se făcea cu maia, cum mai fac bătrânele noastre, dar nu mai ține tehnica asta. Acum merge cu drojdie și cu amelioratori care conservă pâinea cât de cât. Vara apare o bacterie la pâine și ești obligat ca după fiecare malaxare să speli cazanul cu oțet, să omori bacteria. Dacă ai lăsat pâinea într-un mediu cald se încinge și dacă ai bacteria în ea, fermentează. Dacă băieții de la brutărie nu iau ameliorator acasă, să pună la cozonac sau să dea pe la vecini, iese o pâine bună. (Costi Vasilescu, brutar)

”Pe la 19,30-20,00 treceam pe deasupra României. De sus, am asemuit-o cu o pâine rumenă de casă. Efectiv forma ei geografică îți inspiră această comparație. Asemănarea mă duce, însă, și la gândul că o pâine rumenă de casă este apetisantă, râvnită și tentantă pentru mulți și că trebuie păzită bine din interior.” (”O pâine rumenă” – Dumitru Prunariu, astronaut)

”Cartea de grâu” a fost editată de Muzeul Național al Țăranului Român, la editura Martor, în anul 2014.

Această postare va participa la ”Citate favorite” de la Suzana.