CITATE FAVORITE (152) Frank Herbert. Dune

Planeta-deșert Arrakis, numită popular Dune, era dorită de toate casele domnitoare de pe planetele imperiului interplanetar fiindcă numai aici se găsea prețiosul melanj – mirodenia geriatrică, drogul care prelungea viața și inducea stări preștiente.

Asta chiar dacă, tot aici, apa lipsea aproape cu desăvârșire și bântuiau cele mai teribile furtuni de nisip și cele mai groaznice animale, uriașii viermi de nisip, înarmați cu dinți ascuțiți și având lungimi de la trei metri la trei kilometri.

În ultimii optzeci de ani, Arrakis fusese condusă de casa Harkonenn, dar acum Împăratul o încredințase casei Atreides. Nici nu se instalase bine ducele Leto, șeful acestei case, că fusese asasinat de oamenii baronului Harkonenn. Ei luaseră din nou în stăpânire Arrakis, deși, de drept, urma la conducere Paul Atreides, fiul ducelui Leto.

Tânăr cu însușiri înnăscute excepționale, supraomenești, dezvoltate de educația mamei sale, Jessica, ea însăși cu capacități supranaturale, Paul Atreides se aliază cu fremenii, băștinașii de pe Arrakis. Alianța este întărită de visul lor comun: să transforme arida planetă într-o planetă înfloritoare, cu apă și verdeață pretutindeni. Visul era cultivat la fremeni de Liet-Kynes, ecologul planetar al Arrakisului. Până atunci, însă, Paul avea să urmărească răzbunarea pe Harkonenn, de care era legat într-un fel pe care nici nu îl visa, avea să o întâlnească pe iubirea vieții sale, dar și pe viitoarea lui soție, aleasă doar din rațiuni politice.

”- Fremenii poartă toți mantii lungi și largi, spuse Hawat. Când se află în loc închis put, din cauza îmbrăcăminții de corp – așa-zisele ”distraie” – care recuperază și regenerează apa din organism.

Paul își simți deodată cerul gurii uscat și își aminti un vis în care suferea de sete. Înghiți în sec. Gândul că lipsa apei îi silea pe oameni să-și recicleze umiditatea din corp îl făcu să se înfioare.

- Apa e prețioasă acolo, șopti el.”

Aflat singur în deșert, căzut la poalele unei dune, Lies-Kynes delirează, auzind vocea tatălui său, ecolog și el, mort cu mulți ani în urmă.

”- Primul nostru obiectiv pe Arrakis, spuse tatăl său, este crearea unor zone de pajiști. Vom porni de la ierburile acestea sărace. După ce vom reuși să captăm umiditate în aceste pajiști vom începe acțiunea de împădurire a formelor de relief mai înalte, apoi relaizarea câtorva ochiuri deschise de apă,  - pentru început iazuri mici – de-a lungul direcțiilor de deplasare a vânturilor dominante, amplasând între ele capcane eoliene cu decantoare de umiditate, ca să recuperăm ce va fura vântul.

- Până acum, oamenii și creațiile lor au fost o plagă pe suprafața planetelor lor, continuă tatăl său. Natura are tendința de a compensa efectul plăgilor, de a le înlătura sau de a le izola, de a le încorpora în sistem în felul ei propriu.

Aici, pe Arrakis, va înceta o dată pentru totdeauna sistemul istoric de jaf și jecmănire. Nu poți prăda la nesfârșit ceea ce-ți trebuie fără să-ți pese de cei care vor veni după tine. Economia Arrakisului susține existența unei clase dominante, care trăiește așa cum au trăit dintotdeauna clasele dominate, în timp ce alături de ele o masă de semisclavi supraviețuiește din resturi. ”

”În momentul în care planeta îi lua viața, Kynes își dădu seama că și tatăl său și ceilalți oameni de știință se înșelau, că cele mai durabile principii ale Universului erau întâmplarea și eroarea.”

Câștigător al premiilor Nebula și Hugo, romanul ”Dune”, publicat pentru prima oară în anul 1963, s-a bucurat de un succes excepțional. Socotit de Arthur C.Clarke ”O poveste unică. Nu se compară cu nimic, poate doar cu amploarea epică din Stăpânul inelelor.”, despre acest roman The New Yorker scrie: ” E posibil ca Dune să fie mai actual acum decât atunci când a fost publicat.”

Romanul Dune a fost urmat de încă cinci romane. Seria s-a încheiat la moartea autorului, Frank Herbert. Succesul ei a făcut să fie tradusă și să se reediteze de numeroase ori, precum și să fie obiectul mai multor ecranizări, din 1971 până în 2020. Nu numai atât, dar alți doi autori au continuat opera lui Herbert cu încă trei trilogii, ultimul roman din cea de-a treia apărând în anul 2012.

Sursa foto

În ziua de luni din săptămâna în care începe o nouă lună voi publica recenzia unei cărți, conținând citatele care mi-au plăcut cel mai mult. Timpul nu îmi mai permite să susțin săptămânal seria ”Citate favorite”, având acum un nou proiect. În mod sigur, însă, nu va lipsi de aici postarea lunară, după cum am scris mai sus.  

Înscrie în tabel numele tău și linkul postării tale. Dacă ți-a plăcut, te rog scrie un comentariu cât de mic la postarea mea, apoi vizitează-i și pe ceilalți participanți. Distribuie pe rețele articolele care îți plac! 

Serialul ”Citate favorite” a apărut în urma colaborării cu Ella.
Întrucât Mr. Linky nu îmi permite să postez două tabele în aceeași săptămână, îl voi scoate pe acesta pentru a putea să pun tabelul la Miercurea fără cuvinte.
Îi trec pe cei care s-au înscris în lista următoare de linkuri și la fel voi face pentru cei care vor sa se înscrie în tabel de acum încolo. Rugămintea este să pună linkul în comentariu. Mulțumesc pentru înțelegere!
1. Suzana
2. Daurel
3. Stef Rof