CITATE FAVORITE (151) Kurt Vonnegut ”Galapagos”

Roman de anticipație, tipărit pentru prima oară în 1985, de o uimitoare similitudine cu ceea ce se întâmplă în zilele noastre în lume.

Evenimentele prezentate se petrec în anul 1986.

Instituțiile financiare, băncile, au ruinat toată economia, astfel că foametea domnea pe Pământ. ”Națiuni întregi ajunseseră deodată incapabile să cumpere cu moneda lor națională de hârtie sau metalică sau cu făgăduielile lor scrise de a plăti mai târziu, nici măcar cele mai simple produse de primă necesitate.

... Existau, încă, din belșug, hrană și combustibil și altele necesare pentru toate ființele omenești de pe acestă planetă, oricât de numeroase ajunseseră pe vremea aceea. Totuși, milioane și milioane de oameni începeau să moară de foame.”

Pe de altă parte, o ființă ucigașă și tăcută, o bacterie, se specializase la hrana cu ovulele omenești, fapt ce va avea o influență uriașă asupra continuității speciei umane.

În sfârșit, un impozant vas de croazieră, ce avusese drept destinație ”Croaziera secolului spre minunățiile naturii”, mai exact arhipelagul Galapagos, avea să eșueze cu o mână de oameni la bord pe o insulă pustie și perfect izolată. Și acest fapt avea să influențeze enorm, într-un mod neașteptat, evoluția speciei umane.

Toate sunt povestite, după ce trecuse un milion de ani de la aceste evenimente, de stafia unui tânăr mort în timp ce se construia vasul de croazieră. Refuzase să treacă cu totul pe lumea cealaltă, fiind curios să afle ce se va întâmpla cu omenirea în acest răstimp.

Părerea lui este că, pentru toate nenorocirile, vinovat era creierul omenesc.

”Criza financiară era ultima dintr-o serie de catastrofe ucigătoare aparținând secolului al douăzecilea, care luaseră naștere în întregime în creierele omenești. Datorită violenței pe care oamenii o practicau unii față de alții, ca și față de toate viețuitoarele, de altfel, un vizitator dintr-o altă planetă ar fi putut presupune că lumea s-a țicnit și că oamenii se aflau în starea aceea de nebunie deoarece Natura era pe cale să-i ucidă pe toți.

Spre cinstea omenirii care trăia atunci: Tot mai mulți oameni afirmau că, desigur, creierele lor erau lipsite de judecată, nu meritau încredere, erau dezgustător de periculoase și complet obtuze față de realitate – că nu erau bune absolut de nimic.”

”Acest gen de zăpăceală ar fi imposibil în lumea de astăzi, deoarece nimeni nu mai are vreun nume și nici vreo profesiune sau o poveste a vieții despre care să vorbească. Tot ceea ce cineva mai posedă, în privința identității sale, este un miros care, de la naștere și până la moarte, nu mai poate fi schimbat. Oamenii sunt cine sunt, și asta e totul. Legea selecției naturale a făcut ființele omenești absolut cinstite în această privință. Fiecare este exact ceea ce pare să fie.”

„Minunat, provocator, o lectură captivantă.“ USA Today

„Vonnegut este un Mark Twain postmodern: morocănos şi sentimental, caraghios şi evlavios. E tipul paradoxal care se duce la biserică ca să se roage cu ardoare, dar care în acelaşi timp face baloane din gumă de mestecat în faţa corului.“ New York Times Book Review

Romanul a apărut la Editura Art, în anul 2014, dar a cunoscut și alte ediții.

Sursa foto

În ziua de luni din săptămâna în care începe o nouă lună voi publica recenzia unei cărți, conținând citatele care mi-au plăcut cel mai mult. Timpul nu îmi mai permite să susțin săptămânal seria ”Citate favorite”, având acum un nou proiect. În mod sigur, însă, nu va lipsi de aici postarea lunară, după cum am scris mai sus.  

Înscrie în tabel numele tău și linkul postării tale. Dacă ți-a plăcut, te rog scrie un comentariu cât de mic la postarea mea, apoi vizitează-i și pe ceilalți participanți. Distribuie pe rețele articolele care îți plac! 

Serialul ”Citate favorite” a apărut în urma colaborării cu Ella.

La episodul de azi al seriei au participat:
Suzana
Stef Rof
Diana
Daurel